sâmbătă, noiembrie 28, 2009

Noiembrie, 2009

Marry me!

Stateau la marignea drumului ca doi vechi prieteni, greierele si furnica.
Dupa ore in sir de stat, Greierele ii sopteste Furnicai:

-FiFi, daca iarna tot nu mai vine, ce-ar fi daca ne-am casatori si noi odata pentru totdeauna! Vrei sa fii Furnica mea si eu Greierele Tau pana cand iarna ne va desparti?

Imbujorata vizibil, FiFi il priveste indelung cu zambetul pe buze..Dar nu-i raspunde nimic.

-FiFi, te iubesc cum n-am mai iubit nicio Formicida in viata mea!
-Bine CriCri, ne casatorim, insa cu o singura conditie: sa-mi canti toata viata "La vie en rose"
-Iar tu, draga mea FiFi sa-mi gatesti popcorn toata viata!
-Je t'aime FiFi!
-Et moi aussi!

Din cer incepusera sa picure lin, stelute argintii. Soarele era departe si stralucitor. Peste tot era liniste ...si zapada!

miercuri, mai 06, 2009

We are the people that rule the world


Gone ...

Address: unknown

video

duminică, noiembrie 16, 2008

Viata mea, a noastra...un haos divin

Si uneori -ca acum- am impresia ca Dumnezeu s-a indragostit nebuneste de o Ana de-a noastra...
viata pe pamant devinind un haos total.


Criza mondiala? Fals.
Manipulare in masa...si bani mai multi ptr oameni fara scrupule.

Viata mea e un haos...
Un soi de fericire cu semnul intrebarii
Un tren cu 5 locomotive
O mahuarca aprinsa la celalalt capat,
O bicicleta fara frane...
O ghicitoare fara talc,
Un cer senin fara chipul tau!
O mana cu 6 degete,
Un sfant fara nimb...

miercuri, mai 14, 2008

First love never dies!




Candva cantam in surdina la violoncel.
Asa mi-am descoperit timiditatea...inobilata la rang de Sensibilitate.
Am cultivat-o timp de 7 ani.
Visam la solo-uri sustinute de coruri necenzurate.
Si la aplauze patimashe...

intre timp am schimbat violoncelul pe un instrument dezacordat...cu voce de ghips si cu chip de plastilina.
Acum visez la corul cela "necenzurat".

Ce fals suna totul pana in zori...!

Noapte buna!

joi, februarie 28, 2008

Si ecoul n-a mai răspuns...


Într-o dimineaţă Dumnezeu a plecat să cumpere nişte pâine pentru oamenii nevoiaşi; s-a dus pana la Metro ca să-şi facă aprovizionarea. Dar era o coadăăăăăă....ca pâna la casa de marcat îl mâncau toţi sfinţii. A durat o clipă, fo 2 săptămâni la noi şi fo 2 ani la Aghiuţă.

Eu...l-am zărit si tzup am profitat de absenţa Lui: am dat drumu la muzică la maxim.
apoi am invitat tot felul de oameni necunoscuţi...oameni care se bucurau la rândul lor că stăpanul e plecat ca să poată veni şi ei la petrecerea mea.

A fost foarte frumos.
Am ţopăit precum nişte copii orfani- fără ritm şi bună creştere-
am ţopăit pănă la cer şi înapoi.
am zgâriat norii cu pernele murdare şi îmbălsămat cerul cu coktailuri exotice,
am acoperit bisericile cu cearceafurile zdrenţuroase,
şi am închis ochii preoţilor cu goliciunea noastră în vârstă de 20 de ani.
am cântat şi dansat până în zori făcând glume de tot felul pe seama lui Sf Petru.

târziu când ne-am trezit din mahmureală L-am văzut venind încărcat cu pâini infăşurate într-o factură enormă...
Banii noştri demult fuseseră epuizaţi pe cioburi dulci si lumini viu colorate...
am avut un nod in gât.
Era trist când s-a uitat spre noi. Apoi a luat un manuscris si un stilou si a iscălit vreo 5 pagini uriaşe
Posibil ca unul din sfinţii trezi să-i fi ilustrat petrecerea noastră. (sunt sigură că a fost Sf Petru)

Lumina zilei a dezvăluit tot dezmăţul celor 2 saptamăni.

Ne jucam si noi...
Eram copii...

sâmbătă, decembrie 08, 2007

Restul e prostitutie, dragii mei



iti vezi visul intr-o poza uriasha frumos colorata...si poftesti la el zi de zi...
pana in momentul cand viata cotidiana devine egoista si te impinge de pe scaun.. aruncandu-te intr-un coltz mizer cu facturi de platit, probleme de rezolvat, oameni dificili, iubiri neterminate, iubiri noi imposibile....care-ti sug seva...pana la epuizare...

Mi s-a botzit visul...
Iar noptile le veghez holbata la tavan...incercand sa-mi recuperez visul si gandind la problemele de care ma impiedic

Rezervorul e demult gol. L-am inconjurat cu sarma ghimpata ...si din greseala s-a agatzat un suflet ratacit........

marţi, mai 15, 2007

The story of my life...will be continued




habar n-am despre ce s scriu...pentru ca ma cenzurez pana si in gandire...am capitulat in fatza marii iubiri tanjind dupa o ultima sarutare...sau o vorba calda...
mi-am promis sa-mi vad de viatza si mi-am mintzit inima...
ma incurajez de fiecare data s nu mai plec capul in fatza celor care-mi terfelesc imaginea si simtzamintele, dar le raspund zambind cu sufletul.

Ma amgesc zilnic sa-mi fac curatzenie in dulap, dar caut pretexte geniale...ca n-am vreme...ca-s plina de activitati intelectuale...

In zadar incerc s schimb lumea...sau pe mine..cand defapt asha suntem, asha sunt...si e Bine.

Cat be red .....u're an angel!

Tuturor ink o noapte linishtita departe de zbuciumul naturii!

marţi, septembrie 26, 2006




Marturisesc un adevar cumplit voua, publicul meu fidel:
In perioada aceasta nu sunt in stare de nimic si asta pt ca....VISEZ (imi detest zodia).
daca imi veti zari statusul "Visez", nu-mi cereti sa ma exprim in litere tastate...va rog mult....

Imi fac rasa de rushine si lucrul acesta ma sperie. Incerc s ma comport normal sa nu dau nashtere la intrebari lipsite de sentiment uman: "ce-ai patit?" ce te doare?' ce-i cu tine?"

Simt permanent impulsul s fug din Suceava. (Acelasi impuls trait si in Iasi.) Asemenea unei criminale in serie care lasa indicii si dispare fara urma, abandonandu-si victima intr-o balta de iubire.

Ce trist e sa iubeshti fara ecou....nu?!
Pt toti cei care simt asta din cauza mea inchin un zambet, prietnia sincera si o rugaminte: "Datzi jos poza cu mine de pe peretii inimii...!!!"

Mi-am propus s scriu o piesa de teatru. Dar visez....
Visarii datorez toata tristetzea, lipsa de concentrare, egoismul crancen, indiferentza nerushinata, privirea mereu aruncata pe pereti....

Voua, piesa.

pe curand!

vineri, septembrie 22, 2006

Jurnal...



Astazi cerul e tanar si face s-mi dispara grijile care-mi imbacsesc ziua.
Iubesc. Ce frumos! Cata fericire! Iubesc de cand ma stiu! Sh chiar nu-mi pasa ce cred ceilalti din jur despre iubirea ce le-o adresez. Iubirea ma inobileaza. Sunt o ducesa sub infatzisharea unei spioane in uniforma de somer.

Cand prind linia libera ma mai sfatuiesc cu Dumnezeu, unicul Tata biologic pe care-l recunosc.
Imi da mereu putere s trec prin durere cu fericire, s vad mereu partea buna, sa-mi corectez gandurile rushinoase, inumane, sa dau fara s cer, s zambesc sincer celor din jur. Si totusi EL nu-mi datoreaza nimic, ba dimpotriva eu Lui: VIATZA.

Dr. meu, cardiostomatolog imi spunea ca daca atunci cand se va intalni cu Dumnezeu, iar Acesta nu-l va placea, il va ruga frumos sa-l trimita rapid inapoi. Mi-a zis ca nu regreta nimic din ce-a facut sh ca e impacat cu sine.

Ascult ritmuri bossa nova si gandurile-mi tzopaie din sholduri la cel drag.

La fereastra retinei mele bate o noua etapa -independenta de trecut-...una de succes. Simt asta.

Una dintre cele mai frumoase calitati a unui barbat este aceea de a se lasa modelat de femeia de alaturi sau de tot haremul in care se invarte. Am cunoscut astfel de barbati minunati, de a caror femei raman fascinata. Doamne ce barbati, dar si ce femei!

miercuri, septembrie 20, 2006

Fericiti cei ce dorm fara sa se teama de vise!

Trec printr-o perioada egoista de continua visare, care nu ma lasa sa-mi inshir gandurile, sentimentele...
Visez la momente unice de implinire petrecute cu adevarat. Le visez intruna.
Traiesc bucuria enorma de-a avea de partea-mi oameni deosebiti, oameni de care ma indrogostesc treptat pana la durere. Doamne ce bucurie, dar ce durere apasatoare!


Ma pregatesc pt o viatza ce va s vie....Imi impaturesc sentimentele ce i le atribui...lui si lui.....Le inchid ferindu-le de lumina brutala a zileleor ce le traiesc -de una singura- si-mi continui aceasta calatorie a carui destinatie cu rushine marturisesc: N-o shtiu!

vineri, august 25, 2006

Meryl Sreep- God She's a Goddess....

“I was never the kind of person who said, ‘I'm going to be an actress. And if I meet somebody and have a family, great.’ I always, always, since I was a little girl, wanted to have kids and a family. I just had to wait 30 years to find somebody I liked enough.”

"The great gift of human beings is that we have the power of empathy, we can allsense a mysterious connection to each other."

I like who I am now. Other peoplemay not. I'm comfortable. I feel freer now.I don't want growing older to matter to me.
Get a good education, know as much as you can about everything, and listen - and look at the world - you know - feelingly.