e dimineata acelei zile

E dimineata acelei zile

de Sandra Prigoreanu

Anevoios ma pierd in mirosul de nostalgie,

imbibat in cearceafururile mototolite

de amintiri anodine.

Precum o larva caut firul dezordinii,

din camera neincapatoare

si accidental lovesc oglinda,

cu lumina palida a lampadarului;

Acolo sunt eu: cea resemnata, doborata de viata,

care cere doar somn;

departe de intoxicatia selenara cu fantezii.

Putin mai jos de locul care demult adapostea dorinta

se afla ruinele celei care-mi circula iubirea prin aorta.

Aritmetic adun momentele de glorie

si le separ cu ajutorul stropilor de ploaie

in zambete si lacrimi.

Printre pleoapele schilodite de optimism

ascult pasiv

cum soprana, cucuveaua, isi cheama, jertfa, la somnul de veci...