Pagini

duminică, august 10, 2008

Pete de cafea pe camasa de noapte...

















M-am trezit foarte tarziu, dupa o mahmureala exotica,
iar in jurul meu era pustiu!

M-am trezit fara prieteni, fara dragoste si fara el!

Acum ii scriu ca de-obicei stihuri ruginite despre sentimente eterne
si astept linistita sa sune din nou la usa.
intre timp ii desenez chipul in ceasca de cafea
si-l las sa-mi cuprinda dantela.


De fapt nici nu cred ca stiu sa lupt pentru dragoste.
Niciodata n-am stiut.
Mereu am asteptat sa sune telefonul, fara ca eu sa-l bag macar in priza...
sau sa fiu sarutata fara ca eu sa fiu de fatza....

de Sandra Prigoreanu




duminică, iulie 20, 2008

Ha!

Cred ca asa ne-am cunoscut!
Cu un simplu "Ha" tastat pe telefonul mobil;
O gluma semi-reusita de-a mea, cu referire la numele dumneai de familie!

Mi-am dorit foarte mult sa o cunosc!
Am intalnit-o cand era profesoara la catedra de istoria teatrului, in anul universitar 2006-2007. (UAGE Iasi).
Atipica pentru coridoaele noastre! Si asta pentru ca era simpla, onesta si intelegatoare cu noi, discipolii sai.
Imi aduc aminte cu drag de orele de istoria teatrului, sustinute cu greu de timiditatea dumneaei si imbibate frumos cu povesti despre oamneni care au scris istoria... teatrului!
Fiecare curs era de fapt o lupta acerba intre dezinteresul nostru si vointa dumneaei de-a ne face oameni de teatru, o lupta care mereu se incheia cu versuri si zambete!


Ne-am insusit-o ca pe una dintre cele mai de seama prietene;
Caci ea ne-a fost alaturi si ne-a sustinut mereu pe fiecare dintre noi, in orice moment nefast;
Datorita ei s-a realizat festivalul studentesc de teatru contemporan ContemporanIS-2008, datorita ei iesim pe poarta facultatii cu coloana dreapta si cu ochii zambaciosi!

Imi este mereu prezenta in cele mai frumoase amintiri de care ma leaga orasul Iasi si asta pentru ca este un om rar, un om minunat, o profesoara erudita, care ne-a invatat cel mai greu lucru de pe pamant: sa fii OM!

Va Multumesc din suflet!!!

vineri, iulie 11, 2008

Şi au trecut mulţi ani de atunci....















sunt paşi uitaţi demult,
dintr-o zi de vară la marginea lacului Ciric,
pe-o bancă inţeleaptă şi roasă de îmbrăţişări tandre,
unde mă întorc mereu să-ţi caut urma,

şi unde mă aşez frumos privind spre lac
şi ascult cum vocile noastre de-odinioară
rostesc silabic cuvântul Dragoste
topindu-l într-un sărut!

încă mă dori, G!

S.

joi, mai 15, 2008

Independentei nr 28, va rog!














Te stiu de-o vesnicie!
Mergem impreuna la teatru, scoala, serviciu, cinema si apoi acasa;
Acasa citim pe rand romantele lui minulescu!
Iar tu il imiti asa de bine (uneori) pe mircea vintila.
Ieri am mancat din farfuria ta si m-am indragostit de tine.
Am simtit puternic cum inima-nebuna dansa intr-un ritm iambic!
Te iubesc... fara speranta!

Dupa ce nu voi mai fi!
Voi scrie pe cer... asa ca sa stii si tu!

S.

miercuri, mai 14, 2008

First love never dies!




Candva cantam in surdina la violoncel.
Asa mi-am descoperit timiditatea...inobilata la rang de Sensibilitate.
Am cultivat-o timp de 7 ani.
Visam la solo-uri sustinute de coruri necenzurate.
Si la aplauze patimashe...

intre timp am schimbat violoncelul pe un instrument dezacordat...cu voce de ghips si cu chip de plastilina.
Acum visez la corul cela "necenzurat".

Ce fals suna totul pana in zori...!

Noapte buna!

duminică, martie 23, 2008

Autobiografie


Inainte sa ma nasca, mama s-a rugat mult lui Dumnezeu pentru o fata frumoasa, inteligenta, cu mult umor, cu un suflet mare si cu multa daruire in profesia aleasa.
Atunci Dumnezeu i-a spus: "Carmen, da-mi 9 luni de zile sa vad ce pot sa fac."

Dupa 9 luni Dumnezeu i-a spus mamei: "Carmen draga, m-am uitat pe Pamant ore in sir dupa un model, in stanga si in dreapta, in sus si in jos, insa nu am gasit niciun sablon... asa ca am decis sa fie dupa chipul si asemanarea Mea".

vineri, martie 21, 2008

adio
















am mituit ingerii ca sa te aud visand
erai ghemuit in coltul camerei tale boeme
si scriai versuri mute cu lacrimi de plumb
imi scriai mie,
cea dintai inaripata izgonita din vechiul paradis
mana ta avea doar 2 degete...
si alea ruginite de zorii zilei
iar chipul tau rasuna a disperare sangerie

am vrut sa te vad...ptr ultima oara.
insa n-am avut curaj.
mi-au trebuit picioare de otel ca sa ajung pana la tine......
si sa-ti spun
ADIO...!


_______________________________......

a trecut mult, aproape o vesnicie surda;
si de atunci platesc neincetat serafimi
ca sa-mi povesteasca despre tine
despre ce culoare are luna din palmele tale
ce gust mai are gura ta...
ce miros a mai inflorit pe gatul tau
si ce versuri au mai scris ochii tai!

joi, februarie 28, 2008

Si ecoul n-a mai răspuns...

























Într-o dimineaţă Dumnezeu a plecat să cumpere nişte pâine pentru oamenii nevoiaşi; s-a dus pana la Metro ca să-şi facă aprovizionarea. Dar era o coadăăăăăă....ca pâna la casa de marcat îl mâncau toţi sfinţii. A durat o clipă, fo 2 săptămâni la noi şi fo 2 ani la Aghiuţă.

Eu...l-am zărit si tzup am profitat de absenţa Lui: am dat drumu la muzică la maxim.
apoi am invitat tot felul de oameni necunoscuţi...oameni care se bucurau la rândul lor că stăpanul e plecat ca să poată veni şi ei la petrecerea mea.

A fost foarte frumos.
Am ţopăit precum nişte copii orfani- fără ritm şi bună creştere-
am ţopăit pănă la cer şi înapoi.
am zgâriat norii cu pernele murdare şi îmbălsămat cerul cu coktailuri exotice,
am acoperit bisericile cu cearceafurile zdrenţuroase,
şi am închis ochii preoţilor cu goliciunea noastră în vârstă de 20 de ani.
am cântat şi dansat până în zori făcând glume de tot felul pe seama lui Sf. Petru.

târziu când ne-am trezit din mahmureală L-am văzut venind încărcat cu pâini infăşurate într-o factură enormă...
Banii noştri demult fuseseră epuizaţi pe cioburi dulci si lumini viu colorate...
am avut un nod in gât.
Era trist când s-a uitat spre noi. Apoi a luat un manuscris si un stilou si a iscălit vreo 5 pagini uriaşe
Posibil ca unul din sfinţii trezi să-i fi ilustrat petrecerea noastră. (sunt sigură că a fost Sf. Petru)

Lumina zilei a dezvăluit tot dezmăţul celor 2 saptamăni.

Ne jucam si noi...
Eram copii...

joi, februarie 14, 2008

De Sfântul Valentin,

Uite că și anul acesta voi stârni mânia lui Valy!
Probabil că-l voi dezamagi enorm dacă nu voi merge la mall să mă căsătoresc live cu un "fitecine"- cu toți shoppingerii fițoși alături în calitate de martori și cu fotograful acela chelios (de mâna a doua) în calitate de unificator suprem ....
Sorry, dar nici anul acesta nu particip!

Sau... precis va fi supărat dacă nu voi cumpăra inimioarele lui de pluș de pe tarabele rromilor sau acei ursuleți penibili cu inima înfiptă la subraț...pe care dacă-i zgalțâi nițel...nu mai scapi de blestemul "I love You".

Ce să mai zic de invazia de pupături nerușinate la fiecare colț de stradă...Dacă ești fără pereche...ferește-te! mai bine stai în casă... e mult mai sigur!
Vor râde toți "cuplații" de tine în frunte cu Valentin, care le va șopti mai abitir: Ia mai pupați-vă o dată, când trece "asta fără pereche"!

Dragul meu Valy,
Ziua ta va fi una obișnuită și asta pentru că...eu sărbatoresc dragostea în fiecare zi!
Nu mă sili să ies în stradă cu o maimuță închiriată, cu care sa mă pup doar pentru a-ți crește ție ratingul printre sfinți.

Not a chance!

Valy...așa-i că rămânem amici?

S
a
n
d
r
a


sâmbătă, februarie 09, 2008

Faceţi cărare să treacă Contemporanii!!!



Inca puţin şi vom reuşi; vom duce la bun sfârşit visul unor 10 luni tumultoase. Visul unor nebuni frumoşi şi furioşi.... unor tineri fără vârstă!!!
Dacă voi nu ne-aţi vrut, alţii da... şi cinste ne-au adus!
Peste tot in "cetate" vezi buze umflate şi posterioare vinetii de al atatea dulcegarii...E trist peisajul.
Curând de tot -când eu voi fi departe- aici în "cetate" va fi o masă omogenă de creiere îmbâcsite în tutun şi alimentate de un orgoliu  nemăsurat si de o prostie incomensurabila.
Patru ani de zile m-am plimbat prin ţara unor Guliveri răniţi!!!
Însa în ăştia patru ani am crescut cât alţii în 10... şi asta ptr că m-am depărtat la timp de minciunele lor ascunse sub fondante;
Dragii mei colegi, să vă feriţi de prăjituri la protocoale lor, că de nu, o să vorbiţi toată viaţa precum ei: cu gura plină...



Schimbând macazul:

Cea de-a 80-a ceremonie a premiilor Oscar va avea loc pe 24 februarie 2008; îmi doresc foarte mult să câştige la secţiunea "cea mai bună actriţă": actriţa franceză, Marion Cotillard ptr rolul din filmul "La mome". Ce tânară şi ce faimoasă, dar cît talent!!! Hai Marion!!!!!!

E weekend şi băietul n-a mai sunat... nu ne-am mai văzut de atunci.
Ştii Alex şi eu cred că îmbătrânesc....

Cred că am să-mi cumpăr o pisică.

Pe curînd...