am mituit ingerii ca sa te aud visand
erai ghemuit in coltul camerei tale boeme
si scriai versuri mute cu lacrimi de plumb
imi scriai mie,
cea dintai inaripata izgonita din vechiul paradis
mana ta avea doar 2 degete...
si alea ruginite de zorii zilei
iar chipul tau rasuna a disperare sangerie
am vrut sa te vad...ptr ultima oara.
insa n-am avut curaj.
mi-au trebuit picioare de otel ca sa ajung pana la tine......
si sa-ti spun
ADIO...!
_______________________________......
a trecut mult, aproape o vesnicie surda;
si de atunci platesc neincetat serafimi
ca sa-mi povesteasca despre tine
despre ce culoare are luna din palmele tale
ce gust mai are gura ta...
ce miros a mai inflorit pe gatul tau
si ce versuri au mai scris ochii tai!
