Saptamanile trecute ma gandeam la felul cum mi-ar putea afecta viata teribilul diagnostic: tumora cerebrala;
Imi imaginam aceasta viata "contra cronometru", prinvind pierduta la un excel colorat si tastat de degetele mele nestiutoare.
Trebuie sa recunosc totusi ca pana si imaginatia mea adeseori cadentata de Requiemul lui Mozart este limitata cand vine vorba de astfel de diagnostice.
Mi-am pus mai intai problema banilor pentru "eventuala" operatie miraculoasa sustinuta undeva prin Turcia...ca tot e la moda si la "indemana" imaginatiei mele... si mi-am dat seama ca... in cercul meu stramtorat, la propriu si la figurat de prieteni si rude, lipseste amicul "Sarbu" care sa-mi finanteze costurile misiunii salvatoare, ca lipseste acea porta voce, care sa numere in fata unei intregi Romanii, sutele de euro donate pe secunda prin teledon si ca lipseste acel marinimos Anonim, care sa-si doneze jumatate din averea lui, pentru ca eu sa-mi pot continua linistita joaca din fiece zi pe excel.
Candva, demult tare, pe vremea cand ambitia mea facea sa tasneasca abitir scanteiele adevarului, visam la cascade de celebritate, la supremul tron, la o viata dezbatuta in prime-time, la mana mea familiara cu... mana celebrei Meryl Streep, la ceasul meu dat dupa ora lui Alan Rickman...
Astazi ma uit cu indiferenta la acel vis... ba chiar simluez zambetul numarul 8, si asta pentru ca nimic din ce-am iscalit mai sus nu mi-ar mai putea aduce fericire...
Nu sunt niciun star de cinema, de teatru, de televiziune, de muzica sau de moda; sunt doar fiica parintilor mei, sora cea stanga a fratilor mei, prietena "schioapa" a prietenilor mei si fosta iubita a fostului meu iubit.
Averea mea sunt cateva carti primite in dar si cateva cumparate, chitara, ceasul de la mana, lantul de la gat, cateva poze, cateva cuvinte si mp4-ul.
Semnatura mea valoreaza un: zambet cat. B si un "ce frumoasa e"!
Cardurile bancare imi sunt amenintate de odiosul minus, iar ele doar tin de urat cartii mele de identitate, iar in cartea de identitate nu sunt eu: am trisat, dar asta e o alta poveste...
NU. Nu am cancer. Doar sunt rac (cancer)... !!!
Ma gandeam doar, la felul cum ati reactiona cativa dintre voi stiindu-ma ridicata jumatate pe tavan, ca in filmul lui Inarritu (Biutiful)! Zambetul 10!
Fara cheta, va rog mult, nu va fi cazul... si nici diagnosticul!
de Sandra Prigoreanu
