Trec printr-o perioada egoista de continua visare, care nu ma lasa sa-mi inshir gandurile, sentimentele...
Visez la momente unice de implinire petrecute cu adevarat. Le visez intruna.
Traiesc bucuria enorma de-a avea de partea-mi oameni deosebiti, oameni de care ma indrogostesc treptat pana la durere. Doamne ce bucurie, dar ce durere apasatoare!
Ma pregatesc pt o viatza ce va s vie....Imi impaturesc sentimentele ce i le atribui...lui si lui.....Le inchid ferindu-le de lumina brutala a zileleor ce le traiesc -de una singura- si-mi continui aceasta calatorie a carui destinatie cu rushine marturisesc: N-o shtiu!
