Comorile fiecăruia

"Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

- Vezi tu livada de pe deal? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

- Dar acela? l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu, a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

Ţăranul este omul absolut."

Petre Ţuţea

Vâslind înainte... înapoi,

de Sandra Prigoreanu

am suportat custodia nebuniei,
cu mâinile-mi potcovite de jertfă,
sperând ca astfel să ajung pe Insula Iubirii,
si acolo să strig plin: "Există!"...

iar pe parcela Iubirii să cartografiez, în vazduh, esenţa vieţii,
apoi să gust din nectarul rănilor bătrânului continent,
deschise ca o falcă albastră şi vie.

iar acolo, mică, sub umbra veştejita a soarelui etern,
să plâng cu acea parte a inimii, care a întâlnit speranţa...
după care să revin pe poante, încet şi graţioasă,
alături de purtătorii "resentimentelor", dar mai ales ai NU-ului
şi să le şoptesc neîncetat: "Există!".