Feodor Mihailovici Dostoievski

"Viața e o luptă neîncetată în care diavolul se luptă cu Dumnezeu și câmpul de luptă este inima omului" 

"Eu nu ştiu să tac atunci când inima din mine vorbeşte..."

"Viaţa ne-a putut despărţi, dar amintirea timpului când ne-am cunoscut va stărui."

"Suferinţa şi durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conştiinţă largă şi o inimă profundă. După mine, oamenii cu adevărat mari încearcă o mare tristeţe pe pământ..."

"Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil."

"Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat."

"Marea taină a existenţei noastre nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti."

"Caută să ajungi un soare şi atunci are să te vadă toată lumea!"

Pe 9 februarie 1881, a trecut la cele vesnice  Feodor Mihailovici Dostoievski  (n.11 noiembrie 1821), unul dintre cei mai importanti scriitori rusi. "Dostoievski a cautat toata viata lui, cu pasiune, sa-l descifreze pe om si la sfarsit el a stiut sa citeasca in om numele lui Hristos" (Paul Evdokimov)

Revedere, placuta revedere...

"Nimic insa n-are sa-ti multumeasca intr-atata sufletul ca o prietenie sincera si credincioasa. Ce bine este cand poti gasi o inima sincera, careia sa-i incredintezi in liniste toate tainele tale, care sa fie mai ingaduitoare cu noi decat noi insine, care sa ne aline grijile prin vorba ei placuta, al carei sfat sa te lamureasca, a carei veselie sa-ti imprastie mahnirea si-a carei privire numai sa-ti poata insenina fata si sa-ti reverse in suflet bucurie!" 

(Seneca)

Splendoare in iarba...

Vama Veche, 2011

Să iubești nu e suficient, trebuie să știi să înveți pe altul arta dragostei. Plăcerea o simte și plebea, chiar și animalele. Omul adevărat, însă, tocmai prin asta se deosebește de animale. El transformă dragostea într-o artă nobilă și, bucurându-se de ea, e conștient de valoarea ei divină. Astfel, nu-și satisface trupul, ci și sufletul. 

Henryk Sienkiewicz

To A.,

Aegroto dum anima est, spes est.

(Cât timp bolnavul suflă, mai este speranță.)

Comorile fiecăruia

"Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

- Vezi tu livada de pe deal? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

- Dar acela? l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu, a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

Ţăranul este omul absolut."

Petre Ţuţea

Vâslind înainte... înapoi,

de Sandra Prigoreanu

am suportat custodia nebuniei,
cu mâinile-mi potcovite de jertfă,
sperând ca astfel să ajung pe Insula Iubirii,
si acolo să strig plin: "Există!"...

iar pe parcela Iubirii să cartografiez, în vazduh, esenţa vieţii,
apoi să gust din nectarul rănilor bătrânului continent,
deschise ca o falcă albastră şi vie.

iar acolo, mică, sub umbra veştejita a soarelui etern,
să plâng cu acea parte a inimii, care a întâlnit speranţa...
după care să revin pe poante, încet şi graţioasă,
alături de purtătorii "resentimentelor", dar mai ales ai NU-ului
şi să le şoptesc neîncetat: "Există!".

"Cerul nu se atinge dintr-un salt." (autor anonim)

Imnul Dragostei,

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată. [...]

(Corinteni I-8)

PHOTO: Dragos Basaftei