joi, noiembrie 18, 2010
Tag me in...
"Priscilla 1969", Joseph Szabo- o poza indragita de mai bine de 2 ani
Astazi, m-am ascuns din nou dupa poza noastra, cea din 2007, sperand sa te regasesc acolo zgribulind de frig si cersind dupa buzele mele aburinde, ca apoi sa ramanem lipiti pentru inca o eternitate si sa botezam norii.
m-am pitit strategic dupa poza, am inchis teama sub pleoape si-am numarat pana la 3, ale dupa-amiezii,
dar a inceput viscolul …iar in locul tau, au venit norii hiperbolizati odinioara, care sagetau in mine nemilosi, toate certurile noastre, lucrurille aruncate intre etaje, dezamagirile tale, neputintele mele, dar mai ales despartirea noastra….
Acum zambetul tau inghite Tamisa, iar bratul iti este leganat de o alta inima, o inima care a inlocuit poza noastra cu primavara vesnica!
de Sandra Prigoreanu
luni, septembrie 06, 2010
În ziua în care m-am iubit cu adevărat
de Charlie Chaplin
(Am primit-o în dar dis-de-dimineaţă. Îţi mulţumesc!)
”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă …
Să ştii să trăiești cu adevărat.”
vineri, iunie 25, 2010
La multi ani, Alexandra!
de Sandra Prigoreanu
duminică, iunie 20, 2010
Efectul razelor gamma asupra anemonelor
joi, iunie 17, 2010
e dimineata acelei zile
E dimineata acelei zile
miercuri, aprilie 21, 2010
E greu de explicat....
aveam 3 ani.
cand deoadata
fara sa-mi dau seama:
Hap!
am inghitit toata marea!
de frica
uneori o simt cum vrea sa evadeze
dar ii rezist
marți, martie 30, 2010
Iti scriu versuri in fiecare zi
miercuri, martie 10, 2010
Umeraşul de.... Mai
luni, martie 08, 2010
Azi n-am mai folosit gloss
Si cand sa zic “Grabeste-te, Sandra, sa nu intarzii!” am cazut muscandu-mi dureros fiece litera!
Si toata formula magica impregnata in papilele gustative…a capatat brusc un gust sangeriu.
In spatele cristalinului clipocea ostentativ reclama luminoasa a celei mai odioase sarbatori din an dedicata femeii.
Si-a inceput sa tipe la mine in culori rozalii din toate partile: “Un 8 Martie Fericit!”
Si eu multumeam la randu-mi cu sinceritatea stangace…insa asteptand cu nerabdare sa se termine ziua de lucru si sa sune pe 3 voci de mezzosoprane Telefonul de la ora 7 (post meridian) care sa ma invite in oras.
Iar la masa “rezervat” VIP(lor)=viperelor sa sorbim cateo gura de vin alb demisec si sa radem zgomotos peste cafeaua obosita a pitzipoancelor!
Dar v-ati grabit fetelor, lasand telefonul pe aragaz…si ati uitat de mine!
de Sandra Prigoreanu