Antoine de Saint-Exupery

"Ce-aş putea face... în casa unui prieten care nu mi-ar primi cârjele, ci mi-ar cere să joc ca să mă poată aprecia." Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupery

"Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită." Antoine de Saint-Exupery

"Un individ trebuie să se sacrifice pentru salvarea unei colectivităţi. Nu e vorba aici de o aritmetică stupidă. E vorba de respectarea omului ca individ." Antoine de Saint-Exupery

Regina Mama

“Ţării mele şi Poporului meu, cînd veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămîne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniştea mormîntului. Abia împlinisem 17 ani, cînd am venit la tine; eram tînără şi neştiutoare, însă foarte mîndră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate, m-am străduit să devin o bună Romîncă. (...) Nimeni nu e judecat pe drept cît trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avînt: mai tarziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (...) Te binecuvîntez, iubită Romanie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.”

Regina Maria

Words as Images

My life so far...

Saptamanile trecute ma gandeam la felul cum mi-ar putea afecta viata teribilul diagnostic: tumora cerebrala;

Imi imaginam aceasta viata "contra cronometru", prinvind pierduta la un excel colorat si tastat de degetele mele nestiutoare.

Trebuie sa recunosc totusi ca pana si imaginatia mea adeseori cadentata de Requiemul lui Mozart este limitata cand vine vorba de astfel de diagnostice.

Mi-am pus mai intai problema banilor pentru "eventuala" operatie miraculoasa sustinuta undeva prin Turcia...ca tot e la moda si la "indemana" imaginatiei mele... si mi-am dat seama ca... in cercul meu stramtorat, la propriu si la figurat de prieteni si rude, lipseste amicul "Sarbu" care sa-mi finanteze costurile misiunii salvatoare, ca lipseste acea porta voce, care sa numere in fata unei intregi Romanii, sutele de euro donate pe secunda prin teledon si ca lipseste acel marinimos Anonim, care sa-si doneze jumatate din averea lui, pentru ca eu sa-mi pot continua linistita joaca din fiece zi pe excel.

Candva, demult tare, pe vremea cand ambitia mea facea sa tasneasca abitir scanteiele adevarului, visam la cascade de celebritate, la supremul tron, la o viata dezbatuta in prime-time, la mana mea familiara cu... mana celebrei Meryl Streep, la ceasul meu dat dupa ora lui Alan Rickman...

Astazi ma uit cu indiferenta la acel vis... ba chiar simluez zambetul  numarul 8, si asta pentru ca nimic din ce-am iscalit mai sus nu mi-ar mai putea aduce fericire...

Nu sunt niciun star de cinema, de teatru, de televiziune, de muzica sau de moda; sunt doar fiica parintilor mei, sora cea stanga a fratilor mei, prietena "schioapa" a prietenilor mei si fosta iubita a fostului meu iubit.

Averea mea sunt cateva carti primite in dar si cateva cumparate, chitara, ceasul de la mana, lantul de la gat, cateva poze, cateva cuvinte si mp4-ul.

Semnatura mea valoreaza un: zambet cat. B si un "ce frumoasa e"!

Cardurile bancare imi sunt amenintate de odiosul minus, iar ele doar tin  de urat cartii mele de identitate, iar in cartea de identitate nu sunt eu: am trisat, dar asta e o alta poveste...

NU. Nu am cancer. Doar sunt rac (cancer)... !!!

Ma gandeam doar, la felul cum ati reactiona cativa dintre voi stiindu-ma ridicata jumatate pe tavan, ca in filmul lui Inarritu (Biutiful)! Zambetul 10!

Fara cheta, va rog mult, nu va fi cazul... si nici diagnosticul!

de Sandra Prigoreanu

Moving Forward

ars longa, vita brevis

Cand am ajuns acasa,
Erai deja cuibarit pe aorta.
Dormeai atat de frumos...
Atunci cred ca am inceput sa te iubesc!

de Sandra Prigoreanu

If only... (Cap au pas cap?)

Si daca ti-as spune ca-mi lipsesti, crezi oare ca ti-ar ajunge?!

daca ti-as spune ca uneori am nevoie sa-mi respir singura gandurile deasupra cestii de cafea, bucurandu-ma doar de sunetul metalic de afara...oare ai mai zambi la fel ca atunci cand ti-am descheiat intaiul buton de la camasa...???

si daca ti-as spune ca uneori prefer calatoriile imaginare, celor la pas... ai crede ca sunt nebuna?

si daca ti-as mai spune ca am obosit sa culeg pietrele de pe marginea drumului, dar ca am inceput sa-mi aleg sfintii din calendar, ai mai canta la fel de surescitat celebrul refren "Capitane de judet"?

daca ti-as spune ca inloc de lacrimi abandonate pe fata-mi, ma arunc nervoasă spre tavan si tzip in vazduh cifre murdare, ai mai cuteza sa te aproprii de mine???

daca intr-o buna zi ti-as spune "sa pleci" tarand prin casa cursurile tale de climatologie, crezi ca ai mai avea curajul si rabdarea sa le ordonezi si sa le pui la loc in biblioteca noastra???

si daca ti-as spune ca te iubesc, abia la cea de-a doua noastra aniversare...ai crede in tot acest timp ca esti singurul care iubeste in aceasta relatie?

si daca ti-as spune ca ador sa dansez, dar ca dansul meu reprezinta doar emotii care-mi pulseaza inima rubinie, fara sa cunosc numaratoarea valsului, a voltei sau a cha-cha-ului... oare ai rade de pe margine sau te-ai infuria umflandu-ti narile de deznadeje si ai pleca lasandu-ma...."dansand" ?

daca ti-as spune ca nu stiu ce rau strabate judetul Sălaj, dar ca am retinut ad litteram mesajul din "Pescarusul" lui Cehov lasat de catre Nina lui Treplev, la pagina 121, mi-ai mai saruta fruntea cu aceeasi pofta?

si daca ti-as mai spune ca uneori privirea mea ascunde ramasitele sindromului korsakoff, ai mai avea puterea sa-mi amintesti cum ne-am cunoscut atunci cand vom schimba pensia pe 2 bilete la Rio de Janeiro???

si daca toate acestea nu ti-au alungat acele shoapte rostite dulceag intr-o noapte de ianuarie, a ta sunt pe vecie!

de Sandra Prigoreanu

(p121: "Dacă vreodată vei avea nevoie de viaţa mea, vino şi ia-o." )