M-am trezit foarte tarziu, dupa o mahmureala exotica,
iar in jurul meu era pustiu!
M-am trezit fara prieteni, fara dragoste si fara el!
Acum ii scriu ca de-obicei stihuri ruginite despre sentimente eterne
si astept linistita sa sune din nou la usa.
intre timp ii desenez chipul in ceasca de cafea
si-l las sa-mi cuprinda dantela.
si-l las sa-mi cuprinda dantela.
De fapt nici nu cred ca stiu sa lupt pentru dragoste.
Niciodata n-am stiut.
Mereu am asteptat sa sune telefonul, fara ca eu sa-l bag macar in priza...
sau sa fiu sarutata fara ca eu sa fiu de fatza....
de Sandra Prigoreanu
de Sandra Prigoreanu
