Haja forever!

A intrat la noi in clasa zambind rece la pamant. Parea grabita si in acelasi timp fugarita de o durere coplesitoare. A lasat un pachet, dupa care ne-a spus: "a murit tatal meu".
A urmat o tacere plina de condoleatze din partea noastra si o imbratisare calduroasa din partea-mi. Tremura de durere.
Apoi s-a facut nevazuta...






Dumnezeu sa-l ierte!

habar n-am despre ce s scriu...pentru ca ma cenzurez pana si in gandire...am capitulat in fatza marii iubiri tanjind dupa o ultima sarutare...sau o vorba calda...
mi-am promis sa-mi vad de viatza si mi-am mintzit inima...
ma incurajez de fiecare data s nu mai plec capul in fatza celor care-mi terfelesc imaginea si simtzamintele, dar le raspund zambind cu sufletul.

Ma amgesc zilnic sa-mi fac curatzenie in dulap, dar caut pretexte geniale...ca n-am vreme...ca-s plina de activitati intelectuale...

In zadar incerc s schimb lumea...sau pe mine..cand defapt asha suntem, asha sunt...si e Bine.