"Cred ca am fost fericit in clipa in care am putut spune si eu, ca orice om, ca am iubit. Nu ca scriitor am fost fericit si nici ca gazetar. prima mea dragoste s-a petrecut cand aveam 19 ani si a ramas si acum unul dintre cele mai luminoase episoade din viata mea. Cu iluziile dragostei am inceput mai devreme pe la vreo 16 ani...Aveam 16-17 ani, in timpul razboiului, cand am trait o intamplare idilica intr-o gara. ea era tot eleva si pleca la Sibiu, eu plecam la Bucuresti. Am stat in gara aceea, era iarna, lasand sa treaca trei trenuri ale ei si trei trenuri ale mele. Aveam o stare, o caldura interioara pe care n-ai norocul s-o intalnesti mereu.
Eram gazduit in vremea aceea in calitate de bursier intr-o cladirea a liceului, unde locuia si directorul liceului. intr-o zi acesta a aparut la usa mea cu un plic alb intrebandu-ma : "Ce-i asta?". Era o scrisoare de la fata din gara. M-a intrebat :"Ce-i asta?" cu aerul ca un mucos ca mine se tine de prostii, primeste scrisori de amor. Culmea este ca prima mea scrisoare de dragoste pe care am primit-o nici macar n-am citit-o, pentru ca nu mi-a fost data. "
