marți, septembrie 26, 2006
Marturisesc un adevar cumplit voua, publicul meu fidel:
In perioada aceasta nu sunt in stare de nimic si asta pt ca....VISEZ (imi detest zodia).
daca imi veti zari statusul "Visez", nu-mi cereti sa ma exprim in litere tastate...va rog mult....
Imi fac rasa de rushine si lucrul acesta ma sperie. Incerc s ma comport normal sa nu dau nashtere la intrebari lipsite de sentiment uman: "ce-ai patit?" ce te doare?' ce-i cu tine?"
Simt permanent impulsul s fug din Suceava. (Acelasi impuls trait si in Iasi.) Asemenea unei criminale in serie care lasa indicii si dispare fara urma, abandonandu-si victima intr-o balta de iubire.
Ce trist e sa iubeshti fara ecou....nu?!
Pt toti cei care simt asta din cauza mea inchin un zambet, prietenia sincera si o rugaminte: "Datzi jos poza cu mine de pe peretii inimii...!!!"
Mi-am propus s scriu o piesa de teatru. Dar visez....
Visarii datorez toata tristetzea, lipsa de concentrare, egoismul crancen, indiferentza nerushinata, privirea mereu aruncata pe pereti....
Voua, piesa.
pe curand!
vineri, septembrie 22, 2006
Jurnal...
Astazi cerul e tanar si face s-mi dispara grijile care-mi imbacsesc ziua.
Iubesc. Ce frumos! Cata fericire! Iubesc de cand ma stiu! Sh chiar nu-mi pasa ce cred ceilalti din jur despre iubirea ce le-o adresez. Iubirea ma inobileaza. Sunt o ducesa sub infatzisharea unei spioane in uniforma de somer.
Cand prind linia libera ma mai sfatuiesc cu Dumnezeu, unicul Tata biologic pe care-l recunosc.
Imi da mereu putere s trec prin durere cu fericire, s vad mereu partea buna, sa-mi corectez gandurile rushinoase, inumane, sa dau fara s cer, s zambesc sincer celor din jur. Si totusi EL nu-mi datoreaza nimic, ba dimpotriva eu Lui: VIATZA.
Dr. meu, cardiostomatolog imi spunea ca daca atunci cand se va intalni cu Dumnezeu, iar Acesta nu-l va placea, il va ruga frumos sa-l trimita rapid inapoi. Mi-a zis ca nu regreta nimic din ce-a facut sh ca e impacat cu sine.
Ascult ritmuri bossa nova si gandurile-mi tzopaie din sholduri la cel drag.
La fereastra retinei mele bate o noua etapa -independenta de trecut-...una de succes. Simt asta.
Labels:
bossa nova,
Dumnezeu,
iubire,
jurnal,
stomatolog
miercuri, septembrie 20, 2006
Fericiti cei ce dorm fara sa se teama de vise!
Trec printr-o perioada egoista de continua visare, care nu ma lasa sa-mi inshir gandurile, sentimentele...
Visez la momente unice de implinire petrecute cu adevarat. Le visez intruna.
Traiesc bucuria enorma de-a avea de partea-mi oameni deosebiti, oameni de care ma indrogostesc treptat pana la durere. Doamne ce bucurie, dar ce durere apasatoare!
Ma pregatesc pt o viatza ce va s vie....Imi impaturesc sentimentele ce i le atribui...lui si lui.....Le inchid ferindu-le de lumina brutala a zileleor ce le traiesc -de una singura- si-mi continui aceasta calatorie a carui destinatie cu rushine marturisesc: N-o shtiu!
Visez la momente unice de implinire petrecute cu adevarat. Le visez intruna.
Traiesc bucuria enorma de-a avea de partea-mi oameni deosebiti, oameni de care ma indrogostesc treptat pana la durere. Doamne ce bucurie, dar ce durere apasatoare!
Ma pregatesc pt o viatza ce va s vie....Imi impaturesc sentimentele ce i le atribui...lui si lui.....Le inchid ferindu-le de lumina brutala a zileleor ce le traiesc -de una singura- si-mi continui aceasta calatorie a carui destinatie cu rushine marturisesc: N-o shtiu!
vineri, iulie 28, 2006
Octavian Paler- A Beautiful Mind
"Cred ca am fost fericit in clipa in care am putut spune si eu, ca orice om, ca am iubit. Nu ca scriitor am fost fericit si nici ca gazetar. prima mea dragoste s-a petrecut cand aveam 19 ani si a ramas si acum unul dintre cele mai luminoase episoade din viata mea. Cu iluziile dragostei am inceput mai devreme pe la vreo 16 ani...Aveam 16-17 ani, in timpul razboiului, cand am trait o intamplare idilica intr-o gara. ea era tot eleva si pleca la Sibiu, eu plecam la Bucuresti. Am stat in gara aceea, era iarna, lasand sa treaca trei trenuri ale ei si trei trenuri ale mele. Aveam o stare, o caldura interioara pe care n-ai norocul s-o intalnesti mereu.
Eram gazduit in vremea aceea in calitate de bursier intr-o cladirea a liceului, unde locuia si directorul liceului. intr-o zi acesta a aparut la usa mea cu un plic alb intrebandu-ma : "Ce-i asta?". Era o scrisoare de la fata din gara. M-a intrebat :"Ce-i asta?" cu aerul ca un mucos ca mine se tine de prostii, primeste scrisori de amor. Culmea este ca prima mea scrisoare de dragoste pe care am primit-o nici macar n-am citit-o, pentru ca nu mi-a fost data. "
Labels:
dragoste,
octavian paler,
scrisoare
joi, iulie 27, 2006
El Magico
Ne-am inatlnit intr-o zi cand salcalmii radeau de noi. A urmat o noapte lunga.
Luna mushcase cu pofta din somnul meu.
Apoi s-a lasat tacerea. O tacere termonucleara, care a decis finalul.
Un clarinet fugit dintr-o partitura de Chopin imi gadila gandurile. Ha.
Am innebunit alaturi de tine.
Departarea m-a trezit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)